Pavel Filip: Statului îi este convenabil să susţină întreprinderi, ce crează valoare adăugată

Ramura producătoare de tutun, împreună cu vinificarea, încă se mai consideră principală în economia moldovenească. Cu toate acestea, nu putem compara situaţia ei actuală cu nivelul atins în epoca sovietică. În anii 70-80 ai secolului trecut Combinatul de tutun din Chişinău făcea parte dintre cele mai mari întreprinderi din industria tutunului din fosta URSS şi Europa de Est. Însă, pregătirea multianuală devastatoare a Combinatului de tutun pentru privatizare, anii de luptă a companiilor internaţionale mari pentru piaţa orientală, propagarea activă a modului sănătos de viaţă şi-au atins scopul – ramura autohtonă se află la limita distrugerii. În acelaşi timp companiile străine importatoare se simt pe piaţa de tutun din Moldova mai mult decît în apele lor. Moldova se transformă într-un teren comercial pentru mărfurile de import, şi aceasta provoacă bugetului pierderi considerabile.

"Statului trebuie să-i fie avantajos de a susţine întreprinderi, ce crează valoare adăugată”, consideră Pavel Filip, persoana ce a condus acum un an Combinatul de Tutun din Chişinău. După opinia lui, pentru a ameliora situaţia şi a avea posibilitatea de a suplini esenţial bugetul statului, este necesară reglementarea legislaţiei locale. Iar între timp Tutun-CTC lansează pe piaţa moldovenească un brend nou de ţigări de lux în segmentul “premium”. La prima vedere, aceasta poate părea ciudat – Combinatul de tutun din Chişinău se consideră producător de ţigări ieftine. Însă Pavel Filip gîndeşte altfel. Despre logica luptei pentru supravieţuire pe piaţa produselor de tutun din Moldova discutăm cu directorul general Tutun-CTС.

Pentru a vă relata, de ce am reuşit să lansăm pe piaţă un brend atît de neobişnuit, trebuie să începem de la început. La mijlocul anului trecut pierderile companiei Tutun-CTC au constituit 14 mln. lei, şi situaţia cretă trebuia redresată de urgenţă. S-a decis de a introduce careva modificări în structura aparatului administrativ. Însă mai târziu, când s-a făcut analiza întregii structuri organizaţionale a întreprinderii, s-a depistat lipsa unei coerenţe logice între subunităţile sale. Spre exemplu, exista postul de director financiar şi paralel – secţia economică, care nu îi era în subordine. În contabilitate erau înregistraţi peste 30 de contabili, ceea ce este foarte mult.

Din aceste motive s-a întocmit o structură organizaţională nouă, care a permis optimizarea raţională a bugetului întreprinderii. În particular, directorul general avea un locţiitor pentru sectorul gospodăriei - un post separat cu automobil, şofer, birou propriu. Aceasta este iraţional. Acum noi în genere nu avem subunitatea de gospodărie, deoarece s-a dovedit a fi mai avantajos de a încheia un contract cu întreprinderea, ce prestează servicii în dereticarea teritoriului. Şi aceasta este de două ori mai ieftin, decît a întreţine state, de a achita salariu dereticătoarelor şi măturătorilor, de a procura mături şi detergenţi. În acelaşi mod am procedat, cînd s-a ajuns la parcul auto. El era foarte mare şi învechit, iar cînd am calculat toate cheltuielile: salarii, reparaţii, piese, carburanţi – am înţeles, că serviciile prestate de alte persoane din domeniu sunt mult mai ieftine. Noi am redus o mare parte dintre conducătorii auto, maşinile vechi au fost vîndute la licitaţie. Astăzi noi conlucrăm cu companiile de transport. Chiar şi cantina întreprinderii aducea anual pierderi în mărime aproximativă de un milion lei. Noi am hotărît să o dăm în chirie. Drept urmare, cantina continuă să funcţioneze, colaboratorii noştri primesc alimentare completă, iar întreprinderea – venit în urma chiriei.

Desigur, reorganizarea este un proces dureros, legat de reduceri de personal, dar el a fost necesar, deoarece a condus la reducerea semnificativă a cheltuielilor. În rezultat, la finele anului noi am avut un beneficiu de 10 mln. lei. Însă pentru dezvoltarea întreprinderii este necesară nu numai reducerea cheltuielilor, ci şi majorarea vânzărilor. Dar cum se poate face acest lucru, şi în genere, să te menţii pe piaţă în conjunctura existentă la ziua de azi?

Ce reprezintă piaţa produselor de tutun din Moldova?

Acesta este jocul companiilor internaţionale mari: Philip Morris, Japan Tobacco International (JTI), British American Tobacco (BAT). Aceştia sunt nişte monştri pe piaţa mondială. Şi ei ocupă peste 50% din piaţa moldovenească. Cota-parte a Tutun-CTC – până la 40%. Noi însă intenţionăm să ocupăm peste 50% din piaţă. Aceasta e logic, şi fiecare ţară procedează la fel – producătorii autohtoni deţine controlul pe piaţă. Statul, la fel ca şi întreprinderea, trebuie să privească la această problemă din punctul de vedere, cum ar putea câştiga mai mulţi bani în buget. Eu, spre exemplu, nu sunt de acord astăzi cu acea politică de accize, existentă pe piaţa locală. În Moldova azi, probabil, sunt cele mai mici accize la produsele de tutun din lume: statului trebuie să I se plătească 6,6 lei pentru 1000 ţigări plus 3% din preţul maximl declarat al mărfii. Să facem un mic calcul. Sunt ţigări, care costă 20 lei, şi sunt ţigări moldoveneşti, ce costă 3,5 lei. Conform acestei formule de calculare a accizei, importatorul plăteşte 6,6 lei pentru o mie de ţigări, şi combinatul de tutun din Chişinău de asemenea plăteşte 6,6 lei. Însă sarcina de accize asupra Tutun CTC este cu mult mai mare, deoarece preţul pentru ţigările sale este mai mic decât al importatorilor. Deaceea în cazul unei astfel de politici de impunere cu accize este cu mult mai convenabil să te ocupi de importarea producţiei.

Ministerul Finanţelor a propus majorarea accizei până la 14,5 lei pentru o mie de ţigări plus 6% din preţ. Ceea ce este foarte iraţional pentru susţinerea producătorului autohton. Deoarece în aşa mod Combinatul de Tutun din Chişinău în trei luni devine falit. Noi am înaintat propunerea, cu care este de acord Ministerul Economiei, de a lăsa numai impozitarea procentuală a preţului: fie chiar şi de 10%. Şi atuntci politica accizelor va fi proporţională şi logică: vinzi marfă scumpă, plăteşti mai mult, vinzi mai ieftin – plăteşti mai puţin.

Eu nu pot înţelege poziţia Ministerului Finanţelor, care, în esenţă, protejează poziţia importatorilor, cărora le este convenabil, ca noi să falimentăm, şi în acel caz ei îşi vor extinde influenţa şi vor mai primi un segment de piaţă. Va avea de suferit, însă nu numai Combinatul de Tutun din Chişinău, ci şi statul, deoarece în aşa mod la sigur că nu se vor mai putea primi venituri mai mari în buget. O ţară nu se poate dezvolta normal, până când nu va dispune de spaţiu economic normal. Iar spaţiul economic normal este atunci, când ţara îi stimulează pe acei agenţi economici, care produc valoarea adăugată, adică susţine producătorul local.

Eu mai pun o întrebare: de ce la noi nu se respectă regulile preferenţiale de origine a mărfii? Şi mă miră acest fapt: ţigările de import se transportă în Moldova din Ucraina, acolo sunt amplasate fabricile companiilor internaţionale, şi nu sunt aplicate taxe vamale. Desigur, între Moldova şi Ucraina a fost încheiat un contract privind comerţul liber, ce prevede importul mărfurilor din Ucraina fără taxe. Însă există regula originii preferenţiale a mărfii. Dacă în marfă 90% din materia primă este de import, ea nu poate fi calificată ca marfă de origine ucraineană. Ţigările din Ucraina constituiau 90% din tutun de import. De aceea nu trebuie aprobate legi noi – trebuie pur şi simplu de a aplica regulile existente, şi atunci această marfă în mod automat este calificat în categoria de impozitare vamală de 3 euro pentru o mie de ţigări. Iar aceasta constituie 200 mln lei la buget pe an! Şi ce, aceşti bani se găsesc în drum?

Apropo, de curând am fost în Croaţia, la fabrica de ţigări din oraşul Rovin. Sincer să fiu, am rămas perplex. Încă nu demult această fabrică era practic gemene Combinatului de Tutun din Chişinău – aceeaşi capacitate, producea practic acelaşi sortiment de mărfuri. Astăzi s-a construit o nouă capacitate de producere – eu de parcă aş fi nimerit în viitor. Compania are un venit net de 100 mln. euro anual. Vă imaginaţi, cât achită ei la buget! Iar pentru aceasta ei au făcut un lucru elementar – au aprobat legea cu privire la tutun, care susţine anume sectorul real al economiei. Legea prevede trei tipuri de accize: A, B, C. Acciza A se aplică ţigărilor produse în ambalaj moale, însă trebuie să conţină nu mai puţin de 60% din tutunul, produs în Croaţia. Acciza B se aplică ţigărilor în ambalaj tare, însă trebuie să conţină nu mai puţin de 60% din tutunul, produs în Croaţia. Acciza C se aplică oricăror ţigări de import, însă acciza este de două ori mai mare. În aşa mod ei au obţinut dezvoltarea ramurii tutunului, şi în prezent domină piaţă. Ei au utilaj modern, produc ţigări de calitate modernă, nimeni nu se plânge de nimic. Deşi ţara este membru a OMC, ei încă până la devenirea membru a UE au avut minte să câştige sume atât de mari. Şi eu mă întreb: de ce să nu procedăm în acelaşi mod? Moldova, care cândva în anii 80 producea peste 120 mii tone de tutun, acum de abia produce 4-5 mii tone în întreaga republică. Iată care sunt reuşitele ei în acest domeniu.

Noi suntem gata să înaintăm o soluţie complexă a acestei probleme: cum trebuie să fie legea cu privire la produsele din tutn, care trebuie să fie formula de calculare a accizelor. Deoarece, la drept vorbind, cel mai mare acţionar al nostru este statul, şi noi suntem gata să prezentăm propuneri, reallizarea cărora ar permite majorarea veniturilor de câteva ori la această întreprindere şi să dezvoltăm această ramură. Aici sunt rezerve foarte mari.

Care sunt perspectivele privatizării acestei întreprinderi?

Ea a fost introdusă în lista întreprinderilor spre vânzare în anul trecut, însă nimeni nu a manifestat un careva interes. Şi aceasta este logic. Moldova a întârziat puţin cu privatizarea combinatului de tutun. Acest lucru ar fi trebuit făcut acum 10 ani sau mai demult, când exista un interes. Însă atunci se părea, că eal este ca şi găina, ce face ouă de aur. Iar între timp aşa-numiţii investitori au procurat obiecte în România, Ucraina, Rusia – în jurul nostru şi noi nu prezentăm interes pentru companiile mari. Şi la ce bun să facă aşa investiţii mari pe o piaţă atât de restrânsă? Numai pentru a o închide – este prea costisitor. Şi, luînd în considerare faptul, cât de bine ei reuşesc să-şi apere interesele în Moldova, la cei ei în genere să închidă combinatul nostru? Ei şi aşa se simt foarte bine pe această piaţă. Mai bine decît noi. Deaceea eu nu văd posibilitatea ca un investitor strategic să manifeste interes faţă de combinatul de tutun. Poate doar dacă un investitor cu portofoliu. Însă pentru aceasta trebuie create condiţii – iată despre ce vorbesc. Trebuie să facem această întreprindere mai atrăgătoare.

În principiu, noi anume în acest scop am lansat o marcă de ţigări noi. Deaceea că astăzi nicăieri, nici într-un restaurant sau bar moldovenesc nu veţi vedea să se fumeze ţigări autohtone. În primul rînd, sunt accesibile după preţ ţigările de import, în al doilea rând – din cauza calităţii – cele moldoveneşti de la bun început au fost concepute pentru cel mai ieftin segment al pieţii. Astfel a devenit imposibilă dezvoltarea ulterioară. Astăzi scopul nostru constă în crearea imaginii întreprinderii, marfa căreia să fie demnă după calitate. La aceasta trebuie să contribuie lansarea mărcii noi de ţigări în segmentul “premium” – “Marengo”. Şi ameliorarea calităţii acelor ţigări, care deja sunt cunoscute consumatorului: “Doina”, “Temp”, “Cosmos”. Dar simpla ameliorarea a calităţii şi trâmbiţarea acestui fapt este o cauză pierdută, avînd în vedere faptul, că legea noastră cu privire la tutun interzice publicitatea. Problemă la fel de neclară. În Europa publicitatea produselor din tutun este permisă, iar noi respectăm careva ordonanţe europene în această ordine de idei. Acum câteva zile am revenit din Grecia – ţară membră a UE – la fiecare pas vedeam publicitatea ţigărilor. Chiar fără inscripţia, că fumatul dăunează sănătăţii. La ce s-au gândit legislatorii noştri la elaborarea acestei legi: cum poate combinaztul de tutun local să concureze cu companiile internaţionale, ce se reclamează în întreaga lume? Şi cum să comunicăm consumatorilor informaţia noastră?

Prin lansarea ţigărilor în segmentul “premium” noi intenţionăm să atragem atenţia asupra noastră. Şi noi contăm pe vânzări mari în acest segment. Apoi noi vom mai lansa câteva brenduri – deja în segmentul e preţuri medii. Următorul brend va apărea cel târziu peste o lună. Paralel noi am îmbunătăţit calitatea brendurilor existente. Pentru a obţine acest lucru, noi am încheiat un contract cu o companie elveţiană, care întotdeauna a lucrat în acest domeniu. Acolo se elaborează receptura producerii, se amestecă soiurile de tutun. Peste fiecare două săptămâni ei se duc la întreprindere şi efectuează controlul calităţii. Sarcina noastră constă în a convinge cumpărătorul, că noi putem produce producţie calitativă.

Irina Astahova
Ziarul “Кишиневский обозреватель”
www.ko.md
18.09.2009